(nedatată – se pare vara anului de graţie 1995)
Hi!
În final ajung să-ţi scriu! Am, parcă, atâtea să-ţi spun că nu-mi ajung foile astea din faţă! Să începem cu începutul, cu chiar preziua plecării tale ..
Ştii că ne-am întâlnit să-mi dai caseata aia şi eu trebuia să-mi iau săndăluţele alea de 49.500. Ei bine, când m-am dus acolo pe Ion Câmpineanu, nu le mai aveau. Fac crize de isterie pe-acolo, le pun p-alea să caute în magazie, ioc! Mă mai duc prin oraş (adică pe-acolo pe la Romană) şi nu am văzut nimic interesant decât nişte bocăncei de sfoară până deasupra gleznei la 41.500. Dar m-am gândit: să umblu toată vara în bocanci … În fine, am dat cu banul, să-i iau, să nu-i iau, şi a căzut să nu-i iau, deci m-am cărat acasă cu mâinile goale. Asta era deci marţi, am impresia. Miercuri n-am prea făcut nimic, joi trebuia să mă întâlnesc cu vără-miu să merg să-mi caut sandale prin Unirii şi Silviu intră în spital (a făcut o criză de rinichi ori stuff …). Am zis: Gosh, în ritmul ăsta nu mai ajung să-mi iau pantofiori sau săndăluţe … Pân’ la urmă, vineri îl iau pe Bijboacă de-o toartă şi i-am zis: „Hai!”. Şi-a venit cu mine şi într-un final mi-am luat nişte pantofiori de lângă magazinul lui Stănescu, cu 43.500, aşa cam de sfoară, cu toc înalt de vreo 5-6-7 cm, bej, simpatici.
Sâmbătă nu mai ştiu ce-am mai făcut, iar duminică m-am cărat la mare cu maică-mea şi cu Bijboc. La Techirghiol n-aveam prea multe de făcut, ne-am cam plictisit, m-a spart Bijboc la biliard, am făcut plajă, baie, am fost şi la ghiol şi ne-am dat cu nămol pe corpul gol şi ne-am făcut şi poze. Mă rog, joi ne-am întors în Bucureşti că vineri se dădea o petrecere în bloc de terminarea bacului. Petrecerea s-a ţinut pân’ la urmă sâmbătă şi eu trebuia să plec duminică înapoi la mare.
À propos, frati-miu şi-a luat bacul cu 8,612 (rom. oral 7,50, rom. scris 7,62, mate 8,14, sport 10, engl. 9,70). Oricum, le-a dat un bac nasol, cel puţin la română scris sau la mate … La rom: paralelă între drama cunoaşterii în lirica lui Blaga şi a lui Voiculescu şi „Tinereţe fără bătrâneţe” al doilea subiect. Mi se pare destul de complicat şi toţi au spus aşa.
Deci să ne întoarcem la povestirea mea. Joi când ajung acasă, îl găsesc pe frati-miu (care fusese şi el la mare cu cocalarii din bloc, dar în Costineşti, cu maşina unuia dintre ei) aşa, deci, îl găsesc cu o durere mare în partea dreaptă (ori în zona apendicelui, ori a ficatului sau a rinichiului). La 12 noaptea zic: „Frate, hai la Budimex că-mi mori naibii în casă!” (maică-mea rămăsese la mare). În fine, mergem, doctorul spune că: „Bre! N-am ce-ţi face, îţi dau calmante de dureri şi dacă nu-ţi trece, mâine – vineri – până-n ora 5 (17) vino să-ţi fac analize!”. A doua zi, frati-miu zice că ce să se ducă el la spital, că poate-i trece, că vrăjeli … Eu cred că îi era şi puţină frică. Dar durerea nu-i trecea … Sâmbătă îmi pun ceasul, zic să mă scol dimineaţă să merg cu el la spital. Mă scol eu, îl scol, mergem la spital, doctorul spune: „N-am ce-ţi face, cumetre, vino luni să-ţi fac analizele!”.
Şi, mă rog, între timp vine maică-mea, eu seara mă duc la bairam (pe frati-miu maică-mea nu l-a lăsat toată noaptea că era bolnav). Acolo am fost DJ, mi-am pus 90% din timp numai ce-am vrut, am dansat toată noaptea, m-am simţit bestial … Mă rog, am întâlnit un gagiu: ≈ 1,85, slăbuţ aşa, creţ şaten, cu ochi albaştri, 24 de ani (dar nu-i dai mai mult de 19), cu o faţă aşa de dulce, de copil. Mi-a cerut numărul de telefon şi i-am spus că nu i-l dau, că să mi-l dea el că o să-l caut eu. În fine, mi l-a dat şi duminică, când m-am trezit, pe la 12, l-am sunat să ne întâlnim pe la 3 (15:00). Mă rog, am stat cu el cap-cap, am fost în Tineretului, ne-a prins o ploaie torenţială, ne-a udat fleaşcă. Pe urmă a ieşit un soare demenţial şi ne-am uscat. În fine, seara m-am dus şi am dormit la Saşa.
Luni m-am dus şi-am împărţit pliante pt. vără-miu, patronul, care deţine o agenţie imobiliară şi care a zis că dacă împart 10.000 de pliante (cu reclamă) îmi dă bani să mai merg o dată la mare. L-am întrebat: „Vere, cât îmi dai?” şi s-a eschivat, a spus că-mi dă mai mult decât merită, faze. Mă enervează, că am fost luni şi marţi şi mi-a dat nişte străzi cu vile, cu case, unde sunt câini, se iau ăştia de mine + soare + oboseală … Mă rog, luni am fost cu Saşa şi am împărţit şi a mers mai uşor. Şi îmi dăduse 3 străzi exact din jurul casei lui Mihai Manolescu. Of course că am trecut pe la el pe la 3, era bunică-sa acasă, o bunică bestială, care mi-a spus să scriu pe un caiet ce mesaj am, ca să nu uite … Bine, am descoperit că profa lui Saşa de engleză (ştii, prietena ăluia de la Sarmalele Reci) stă „deasupra” lui Mihai.
Terminăm eu şi Saşa de împărţit pliante şi îi dăm telefon lui Suflete să vină cu bani să bem ceva … Suflete a venit cu 5.000 şi eu mi-am luat o bere, ei doi au luat un vin. Când ne înveselisem şi noi mai bine … terminăm băutura.
Mergem la Alex S. să-i cerem bani, cică nu avea, apoi la Dana V., iar nu avea. Şi ne rămăsese o singură soluţie … Mihai M. Mergem noi la el, deja se făcuse 7 seara şi oricum el trebuia să se întâlnească cu Cipac în Romană şi ne-am dus şi noi cu el. Ne-a dat vreo 10.000. Am băut ceva bere (încă vreo 3 de căciulă). Mă rog, era aşa mişto şi m-am dus să dorm la Mihai. Ştii, nu dădusem pe-acasă de vreo 24 de ore, nici nu dădusem vreun tel. La 10 o sun eu pe maică-mea că nu aveam chef să vin acasă; băi, mă roagă maică-mea să vin, că mă aşteaptă la metrou, că vrăjeli! Eu eram ameţită şi i-am spus că nu aveam chef să vin acasă şi orice ar fi zis eu nu m-aş fi dus că mi-e lene, că sunt obosită. Şi nu m-am dus.
Ştii că Mihai pleacă marţi în America. Mă rog, deci dimineaţă am împărţit din nou pliante, am mai trecut pe la Mihai să-i duc banii şi a rămas că facem un bridge night vineri. Deci cam asta am făcut până acum.
A, am uitat să-i spun că Saşa s-a tuns la chelie (s-ar putea să ştii că s-a tuns acum o lună). Eu nu îl văzusem până atunci când am dormit la el, dar oricum îi stă bestial … Când m-am dus cu el la Mihai şi nu era acasă ştii că a răspuns bunică-sa. Bunică-sa i-a spus lui Mihai că l-au căutat o fată drăguţă cu un băiat urâââât!!! Bestială fază …
În fine, m-am plictisit enorm să scriu, sunt aici de vreo oră (aici la birou), scriindu-ţi, deci e vremea să închei; mâine o pun la poştă (scrisoarea) şi, nu mai ştiu când, o să ajungă la tine. Anyway, azi este marţi, nu ştiu ce dată, ora ≈ 9 seara in case you didn’t notice. OK, acum te las, pa-pa!
Sis
Pentru cei mai mulţi dintre noi, Nina este probabil o tanti care vine să ne facă ceva curat prin casă.