Menu Munţii Căpăţânii
Posted in Uncategorized on 08/16/2009 12:16 pm by Dana
Un adevărat regal dacă pui cortul lângă stână: brânză proaspătă de oaie, „fabricată” la două ore după mulsul oilor. Aşa ceva nu ai cum să găseşti altundeva decât la altitudini mai mari de 1.400-1.500 de metri: nici dulce, nici sărată, ţi se topeşte în gură fără să îţi dai seama şi nu înţelegi de ce nu o poţi cumpăra de la piaţa din Bucureşti. Dar, cum te-ai pus bine cu patronul ciobanilor, afli că brânza delicioasă nu rezistă mai mult de câteva ore, se întăreşte, trebuie pusă la sare ca să ţină … şi înţelegi prin urmare unele chestiuni. Te linişteşti din acest punct de vedere, adică nu mai înjuri economia globală, pe cea de piaţă şi altele asemenea, şi încerci să tragi spuza pe barba ta, asezonând brânza oferită de patron cu slană afumată, ceapă şi roşii oferite gentil de patronul ciobanilor. Ce să mai zic? Îmi plouă deja în gură
Cum părăseşti stâna, eşti circumscris mâncării de rucsac, simplistă în descriere.
Micul dejun
Caşcaval afumat, brânză telemea vidată, conservă de pateu, bacon vidat, salam de sibiu, sardină la conservă. Parcă niciodată nu ai avut un mic dejun atât de bogat … Doar ceaiul lipsea, uitat undeva pe un pat unde a fost asamblat unul dintre rucsaci. Când a ajuns să fie cules cimbrişorul de pe traseu, era deja prea târziu: oala fusese folosită pentru supa de seară lipicioasă, nemaifiind de dorit să se mai fiarbă altceva în ea.
Prânzul
Nimic. Asta măcar era simplu şi nu dădea bătăi de cap. Doar ghiorţaieli în stomac.
Adjuvanţi de traseu
Ciocolată sub diverse forme şi mărci.
Cina
Felul întâi – supă la plic: de pui cu fidea, de pui fără fidea sau de roşii, fabricate la buteliuţa cărată în rucsac. Se apelează cu încredere la izopren făcut sul în jurul buteliei pe post de apărătoare de vânt de creastă.
Felul doi – conservă de fasole, încălzită la focul de lemne, sau piure de fulgi, fiert la buteliuţă în oala în care s-a gătit supa mai înainte.
Desertul – fructe uscate: caise sau curmale, la alegere. Pariul făcut la începutul traseului de cumpărătorul-şef al grupului a fost câştigat de caisele uscate. Ca să mai dreagă busuiocul, cumpărătorul-şef a mâncat singur cât a putut din acele curmale, probabil doar pentru a demonstra că nu a cărat degeaba şase cutii atâta drum.
Memorabil
„Domnişoara Dana, dar de unde şi până unde atâta apetit pentru pâine?”