Menu Munţii Căpăţânii

Picture 003Un adevărat regal dacă pui cortul lângă stână: brânză proaspătă de oaie, „fabricată” la două ore după mulsul oilor. Aşa ceva nu ai cum să găseşti altundeva decât la altitudini mai mari de 1.400-1.500 de metri: nici dulce, nici sărată, ţi se topeşte în gură fără să îţi dai seama şi nu înţelegi de ce nu o poţi cumpăra de la piaţa din Bucureşti. Dar, cum te-ai pus bine cu patronul ciobanilor, afli că brânza delicioasă nu rezistă mai mult de câteva ore, se întăreşte, trebuie pusă la sare ca să ţină … şi înţelegi prin urmare unele chestiuni. Te linişteşti din acest punct de vedere, adică nu mai înjuri economia globală, pe cea de piaţă şi altele asemenea, şi încerci să tragi spuza pe barba ta, asezonând brânza oferită de patron cu slană afumată, ceapă şi roşii oferite gentil de patronul ciobanilor. Ce să mai zic? Îmi plouă deja în gură

Cum părăseşti stâna, eşti circumscris mâncării de rucsac, simplistă în descriere.

Micul dejun

Caşcaval afumat, brânză telemea vidată, conservă de pateu, bacon vidat, salam de sibiu, sardină la conservă. Parcă niciodată nu ai avut un mic dejun atât de bogat … Doar ceaiul lipsea, uitat undeva pe un pat unde a fost asamblat unul dintre rucsaci. Când a ajuns să fie cules cimbrişorul de pe traseu, era deja prea târziu: oala fusese folosită pentru supa de seară lipicioasă, nemaifiind de dorit să se mai fiarbă altceva în ea.

Prânzul

Nimic. Asta măcar era simplu şi nu dădea bătăi de cap. Doar ghiorţaieli în stomac.

Adjuvanţi de traseu

Ciocolată sub diverse forme şi mărci.

Cina

Felul întâi – supă la plic: de pui cu fidea, de pui fără fidea sau de roşii, fabricate la buteliuţa cărată în rucsac. Se apelează cu încredere la izopren făcut sul în jurul buteliei pe post de apărătoare de vânt de creastă.

Felul doi – conservă de fasole, încălzită la focul de lemne, sau piure de fulgi, fiert la buteliuţă în oala în care s-a gătit supa mai înainte.

Desertul – fructe uscate: caise sau curmale, la alegere. Pariul făcut la începutul traseului de cumpărătorul-şef al grupului a fost câştigat de caisele uscate. Ca să mai dreagă busuiocul, cumpărătorul-şef a mâncat singur cât a putut din acele curmale, probabil doar pentru a demonstra că nu a cărat degeaba şase cutii atâta drum.

Memorabil

„Domnişoara Dana, dar de unde şi până unde atâta apetit pentru pâine?”

3 thoughts on “Menu Munţii Căpăţânii

  1. Chiar asa “d’shoara” Dana, de unde si pana unde apetit pentru paine? :)
    Toate ca toate da’mi facushi o pofta cu branzele alea… si mai e cale lunga pana la inceput de septembrie.. va trebui sa ma multumesc cu expirata pana una alta …

  2. Ca de obicei, prea scumpa noastra domnisoara Dana se dovedeste o maestra a cuvantului scris. Si o mare iubitoare de munte. Nu si de adevar, din pacate.

    “Patronul ciobanilor”, d-l Dragos Cismaru, a fost intr-adevar gentil, dar numai cu d-ra Dana. Prea gentil, poate, dar asta nu e treaba noastra. Categoric.

    Branza era oribila. Pare rau ca spun aceasta vorba frusta, dar branza mai rea ca aia e greu de gasit: am sfarsit prin a da-o la catel.

    Ciudata persistenta cu care onestul cuvant “slanina” (sau chiar “slaninuta”, de ce nu!) e inlocuit de mult mai figurantul “bacon”. Sau ar trebui sa scriu “replasat” in loc de “inlocuit”….?!

    Este adevarat ca n-a existat nici o masa de pranz, dar asta ne-a facut pe toti cu mult mai usori, mai supli si mai putin somnorosi. Nu ca d-ra Dana avea si nevoie de acest plus de suplete, admit.

    “Buteliuta” e o creatie ad hoc a autoarei noastre. Nimeni, niciodata, nu s-a gandit sa-i zica buteliei primusului “buteliuta”. Dar, daca diminutivele ne fac lumea mai frumoasa… de ce nu?!

    Am mancat o singura cutie de curmale, si pe aia cu chiu cu vai. Dar semnatara postului nu aminteste si de cele doua cutii de smochine, care s-a intors acasa neatinse. Nu stiu de ce, singurele “fructe uscate” (aliment absolut recomandabil pe munte) din care s-a ciugulit au fost caisele, care erau de departe cele mai nashpa.

    Sau, ma rog, asa mi s-au parut mie. Ca le-am mancat dimineata, pe o mahmureala teribila (bere + vodca, totul stins cu un strop de tuica – oribila si aia, puah!).

    Pacat ca d-ra Dana n-a fost cu noi si in Dobrogea, pe traseul de pe Valea Adanca. Am fi citit inca multe “adevaruri nuantate”, in inconfundabilul stil al dumneaei. Domniei sale, enfin!

  3. @ Mihaela

    Vine, vine, pe 1 sau 2 septembrie :)

    @ Dl. Gika

    Şi să mai zici matale că fetele sunt cârcotaşe pe munte!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *