Vine, vine, pe 1 sau 2 septembrie

@ Dl. Gika

Şi să mai zici matale că fetele sunt cârcotaşe pe munte!

“Patronul ciobanilor”, d-l Dragos Cismaru, a fost intr-adevar gentil, dar numai cu d-ra Dana. Prea gentil, poate, dar asta nu e treaba noastra. Categoric.

Branza era oribila. Pare rau ca spun aceasta vorba frusta, dar branza mai rea ca aia e greu de gasit: am sfarsit prin a da-o la catel.

Ciudata persistenta cu care onestul cuvant “slanina” (sau chiar “slaninuta”, de ce nu!) e inlocuit de mult mai figurantul “bacon”. Sau ar trebui sa scriu “replasat” in loc de “inlocuit”….?!

Este adevarat ca n-a existat nici o masa de pranz, dar asta ne-a facut pe toti cu mult mai usori, mai supli si mai putin somnorosi. Nu ca d-ra Dana avea si nevoie de acest plus de suplete, admit.

“Buteliuta” e o creatie ad hoc a autoarei noastre. Nimeni, niciodata, nu s-a gandit sa-i zica buteliei primusului “buteliuta”. Dar, daca diminutivele ne fac lumea mai frumoasa… de ce nu?!

Am mancat o singura cutie de curmale, si pe aia cu chiu cu vai. Dar semnatara postului nu aminteste si de cele doua cutii de smochine, care s-a intors acasa neatinse. Nu stiu de ce, singurele “fructe uscate” (aliment absolut recomandabil pe munte) din care s-a ciugulit au fost caisele, care erau de departe cele mai nashpa.

Sau, ma rog, asa mi s-au parut mie. Ca le-am mancat dimineata, pe o mahmureala teribila (bere + vodca, totul stins cu un strop de tuica – oribila si aia, puah!).

Pacat ca d-ra Dana n-a fost cu noi si in Dobrogea, pe traseul de pe Valea Adanca. Am fi citit inca multe “adevaruri nuantate”, in inconfundabilul stil al dumneaei. Domniei sale, enfin!